| 1.
|
ÎNNEBUNIT'OR, -O'ARE, înnebunitori, -oare, adj. Care te face să înnebunesti; exasperant. - Înnebuni + suf. -tor.
Sursă
: DEX'98
(17254)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎNNEBUNIT'OR adj. v. exasperant. Sursă
: Sinonime
( 189769)
- siveco |
| |
| 3.
|
înnebunit'or adj. m., pl. înnebunit'ori; f. sg. si pl. înnebunito'are
Sursă
: DOR
(255846)
- siveco |
| |
| 4.
|
ÎNNEBUNIT//'OR ~o'are (~'ori, ~o'are) Care înnebuneste; în stare să scoată din minţi. /a înnebuni + suf. ~tor
Sursă
: NODEX
(340313)
- siveco |
| |
|
|